Mai mult decât oricând, este momentul pentru reconsiderarea ansamblului curricular obiective-conţinuturi-context-strategii-evaluare, legitimată de practica unei educaţii de factură nouă, informatizată. Apărută în 2006, la Polirom, cartea Informatizarea în educaţie, a domnului Constantin Cucoş, ne oferă reperele epistemologice necesare pentru o construcţie solidă a noii ştiinţe a educaţiei, fiind o pledoarie pentru „înnoirea instrumentelor noastre psiho-pedagogice”.
Sub influenţa TIC, a noilor teorii psihologice ale învăţării şi a noilor paradigme educaţionale, lumea educaţiei se schimbă, iar profesorii sunt chemaţi să răspundă primii acestor schimbări. Mai mult decât oricând, este momentul pentru reconsiderarea ansamblului curricular obiective-conţinuturi-context-strategii-evaluare, legitimată impetuos de practica unei educaţii de factură nouă, informatizată.
Provocările pe care ni le propune autorul – un reprezentant de primă mărime a şcolii pedagogice româneşti – se întemeiază pe dimensiunile în schimbare ale lumii cunoaşterii şi a educaţiei ca urmare a utilizării noilor tehnologii, dimensiuni surprinse cu acurateţe în capitolele cărţii „Informatizarea în educaţie: aspecte ale virtualizării formării”:
1. Virtualizarea educaţiei – determinări, fundamente, perspective
2. Mondializarea şi informatizarea procesului educativ
3. Cybercultura şi avatarurile învăţării în era internetului
4. Către un nou mediu de învăţare: comunitatea virtuală
5. E-learning şi resursele sale formative
6. Educaţia deschisă la distanţă – o ipostază a virtualizării educaţiei
Informatizarea educaţiei este plasată în contextul mai larg al informatizării tuturor palierelor sociale, culturale şi profesionale contemporane, lucrarea oferindu-ne repere epistemologice solide pe dimensiunile globalizării, economiei bazate pe cunoaştere, cyberculturii, comunităţilor virtuale de învăţare, comunicării, virtualizării şcolii.
În perspectiva autorului, departe de a separa, universul virtual creează noi oportunităţi de apropiere şi de colaborare, dezvoltând competenţe sociale necesare pentru desfăşurarea activităţilor în contextul actual complex, dinamic, parţial virtualizat.
Social elearning devine aşadar principalul instrument prin care campusurile virtuale îşi întemeiază valenţele educative, delocalizând spaţiul de învăţare şi promovând un constructivism focalizat pe interesele cognitive reale ale studenţilor.
Sub semnul noilor repere socio-culturale, constituite ca urmare a influenţelor tehnologice masive, „principiile pedagogiei clasice trebuie reformulate, iar psihologia învăţării trebuie să găsească alte soluţii la dilemele ivite pe neaşteptate. Constatăm cu uimire că ceea ce ştiam deja nu se mai „nimereşte” cu faptele actuale. Apar acte şi procese care nu mai pot fi explicate prin teoriile cunoscute„.
Cartea domnului profesor Constantin Cucoş constituie o pledoarie pentru „înnoirea instrumentelor noastre psiho-pedagogice”, invitaţia la lectură atentă pe care o lansăm pe această cale nefiind decât un ecou al provocărilor adresate de către autor practicienilor şi cercetătorilor în elearning pentru aprofundarea teoretico-metodologică a instruirii asistate de calculator, într-un efort comun de constituire a unui domeniu la intersecţia dintre educaţie şi noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării.
Cartea „Informatizarea în educaţie: aspecte ale virtualizării formării” – autor: Constantin Cucoş – a apărut în 2006, la Editura Polirom.
* * *
Acest articol este o reproducere exactă a textului publicat în revista Elearning.România, pe 22 februarie 2007, de același autor.
