Utilizarea noilor tehnologii în școlile românești

Articolul prezintă o parte dintre rezultatele cercetării evaluative asupra stadiului şi impactului informatizării sistemului de învăţământ românesc. Cercetarea a fost desfăşurată în perioada august 2007 – mai 2008 de către Universitatea din Bucureşti, în colaborare cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, cu Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie (TEHNE) şi cu Asociaţia pentru Ştiinţele Educaţiei (ASTED). Chestionare specifice au fost aplicate pe eşantion reprezentativ la nivel naţional: 3953 de elevi, 1588 de cadre didactice şi 195 de manageri şcolari. Raportul complet este disponibil pentru consultare la adresa: elearning.ro/resurse/EvalSEI_raport_2008.pdf

În ce priveşte efectele utilizării TIC pentru predare-învăţare-evaluare, profesorii au apreciat locul ierarhic al unor potenţiale efecte benefice, pe mai multe planuri:

  • În planul activităţii cadrului didactic, TIC contribuie în cea mai mare măsură la facilitarea atingerii obiectivelor lecţiei, urmată de uşurarea activităţii cadrului didactic; modernizarea procesului didactic nu este considerată de către profesori un argument principal pentru utilizarea TIC în proiectare, predare şi evaluare.
  • În ce priveşte activitatea elevilor, cadrele didactice consideră că orele în laboratorul SEI sunt benefice în primul rând pentru facilitarea înţelegerii fenomenelor de către elevi. Locul al doilea revine dezvoltării abilităţilor de lucru cu computerul, iar abia la sfârşit este indicat rolul noilor tehnologii de atragere şi motivare a elevilor pentru obţinerea de performanţe superioare.
  • La nivelul organizării procesului educaţional, valenţele utilizării TIC sunt remarcate de profesori în special pentru învăţarea activă, participativă, precum şi pentru învăţarea în cooperare; contribuţia TIC la realizarea unui parcurs de învăţare individual sau personalizat este pusă, surprinzător, pe ultimul loc, deşi majoritatea softurilor educaţionale existente favorizează mai degrabă lucrul individual al elevilor.

O analiză comparativă pe diverşi factori ne relevă următoarele diferenţe:

  • Faţă de profesorii care predau la liceu, grup şcolar sau SAM, profesorii din gimnaziu apreciază într-o măsură mai mare contribuţia utilizării TIC pentru uşurarea activităţii cadrului didactic, pentru facilitarea înţelegerii de către elevi şi pentru promovarea învăţării în cooperare.
  • Cadrele didactice de genul masculin sunt mai interesate de valenţele TIC pentru modernizarea procesului didactic decât cadrele didactice de genul feminin.
  • Faţă de cadrele didactice care au participat la cursuri specializate, cadrele didactice care nu au urmat astfel de cursuri indică într-o mai mare măsură ca efecte benefice ale utilizării laboratorului SEI doar dezvoltarea la elevi a abilităţilor de lucru cu computerul şi mai puţin facilitarea înţelegerii fenomenelor de către elevi.

În ce priveşte propria dezvoltare profesională, cadrele didactice încep să întrevadă valoarea Internetului şi a computerelor pentru activităţi de informare, de documentare, pentru urmarea de cursuri la distanţă, pentru schimburi de experienţă, pentru învăţarea de programe pe calculator, pentru publicarea de articole etc.

Fig. 1. Utilizarea calculatorului pentru activităţi de dezvoltare profesională a cadrelor didactice – diferenţiere rural-urban

Acest aspect al utilizării noilor tehnologii pentru dezvoltare profesională are procente comparabile rural-urban, cadrele didactice fiind în egală măsură conştiente de oportunităţile deschise de procesul de informatizare.

Totuşi, remarcăm că utilizarea TIC este încă la început şi foarte departe de nivelul cerut de orientarea către calitate şi competitivitate promovată de MECT şi de documentele de strategie şi recomandările Comisiei Europeane: la începutul anului 2008, un profesor român din cinci nu a utilizat niciodată noile tehnologii pentru informare sau documentare, iar un profesor din patru declară că a utilizat doar o dată într-un semestru computerul sau Internetul pentru astfel de activităţi.

În medie, puţin peste jumătate (53,1%) dintre elevii care participă la lecţii desfăşurate în laboratorul de calculatoare sunt repartizaţi câte o singură persoană la un calculator, 34,9% dintre aceştia sunt repartizaţi să lucreze în acelaşi timp împreună cu un coleg la acelaşi calculator, 7,1% lucrează împreună cu încă doi colegi şi 1,3% lucrează împreună cu încă trei colegi, iar 1,7% dintre elevi sunt repartizaţi chiar în grupuri mai mari la acelaşi calculator.

Diferenţele pe niveluri de învăţământ sunt considerabile în ceea ce priveşte numărul de elevi repartizaţi la un calculator în timpul lecţiilor realizate în laboratorul de informatică, situaţia prezentându-se astfel: cei mai mulţi elevi care sunt repartizaţi câte o singură persoană la un calculator sunt întâlniţi la nivelul liceului (67,8%), doar 55,2% la nivel de SAM şi doar aproximativ o pătrime la nivelul elevilor de gimnaziu.

TotalGIMSAMLIC
1.Un elev53,1%25,5%55,2%67,8%
2.Doi elevi34,9%54,5%29,7%24,7%
3.Trei elevi7,1%12,9%9,4%3,8%
4.Patru elevi1,3%2,0%1,0%0,9%
5.Altă situaţie:1,7%3,2%0,0%1,1%
NonR2,0%1,9%4,7%1,8%
Total100,0%100,0%100,0%100,0%

În aceste condiţii, este evident de ce cele mai importante inconveniente resimţite de elevi la lecţiile desfăşurate în laboratorul de informatică sunt timpul insuficient de lucru la calculator în cadrul orelor, menţionat de 35% dintre elevi, şi repartizarea mai multor elevi la acelaşi calculator, menţionat de 21% dintre elevi.

Un procent de 21,3% dintre cadrele didactice nu utilizează noile tehnologii la lecţii. Ceilalţi (78,7%) folosesc TIC în diverse situaţii: (a) în laboratorul SEI, cu AeL instalat, (b) într-un laborator cu calculatoare unde nu este instalat AeL, (c) într-o clasă obişnuită, cu un calculator şi videoproiector sau (d) în altă situaţie. Dacă diferenţiem cele 78,7 procente pe factori precum mediu de rezidenţă (rural-urban), nivel de studiu (gimnaziu-postgimnaziu) sau vechimea în învăţământ a cadrului didactic, diferenţele sunt insignifiante. Doar ponderea cadrelor didactice aflate în primul an de activitate care utilizează TIC în desfăşurarea lecţiilor este sensibil mai mică, de 54,7%.

Fig. 2. Cadrele didactice care utilizează TIC în activitatea didactică – diferenţiere pe factori

Situaţiile cele mai frecvente de utilizare a TIC pentru predare-învăţare-evaluare sunt în laboratorul SEI, cu AeL instalat (58,7%), urmată de utilizarea calculatorului cu un videoproiector, într-o sală de clasă obişnuită (12,3%). Celelalte situaţii – lecţii în laboratoare fără AeL sau lecţii cu alte tipuri de utilizări ale TIC – însumează mai puţin de 8%.

Se poate spune deja că în practica pedagogică din şcolile româneşti Programul SEI instituie un mod de lucru bazat pe un model de interacţiune elev-computer 1:1. În timp, „lecţiile în laboratorul SEI” vor deveni lecţii obişnuite – la fel de frecvente ca celelalte lecţii – în cadrul cărora fiecare elev va avea acces la câte un computer.

Fig. 3. Situaţiile de utilizare a TIC pentru predare-învăţare-evaluare

Poate şi datorită faptului că şcolile din mediul urban au efective mai mari de elevi şi (în majoritatea cazurilor) acelaşi număr de laboratoare SEI, diferenţele faţă de mediul rural sunt semnificative: doar 53% dintre cadrele didactice din urban marchează ca cea mai frecventă lecţia din laboratorul SEI, faţă de procentul de 67,8 din mediul rural. În schimb, 17,2% utilizează videoproiectorul pentru lecţii, faţă de doar 4,4% din mediul rural.

În ce priveşte tipurile de activităţi de învăţare desfăşurate de către cadrele didactice cu elevii, sunt relevante scorurile medii mai mari pentru activităţi diversificate în ce priveşte activitatea cadrelor didactice din mediul urban, în special pentru acele activităţi care încurajează creativitatea şi pentru activităţile care utilizează Internetul.

Lărgind evantaiul de posibilităţi de utilizare a calculatoarelor disponibile în şcoală la o serie de activităţi frecvente pe care le desfăşoară profesorii, aflăm că echipamentele şi conexiunea la Internet sunt folosite de către cadrele didactice cu precădere:

  • pentru consultarea legislaţiei şcolare sau ştirilor pe Internet: 54,4%
  • pentru crearea de fişe de lucru pentru elevi, materiale informative, scheme, fişe de evaluare: 50,1%
  • pentru informare în vederea pregătirii lecţiei: 46,4%.

La polul opus, cadrele didactice utilizează în cea mai mică măsură noile tehnologii pentru crearea de soft educaţional (56,9% declarând că nu utilizează deloc computerul pentru această activitate), pentru comunicare cu elevii în afara programului şcolar (49,2%) sau cu părinţii acestora (64,7%).

În ceea ce priveşte comunicarea cu elevii în afara programului şcolar, se observă o diferenţă semnificativă între utilizarea TIC pentru această activitate în rândul cadrelor didactice din mediul urban (16,7%) faţă de cele din mediu rural (5,5%), precum şi între cadrele didactice la nivel de liceu, SAM, grup şcolar (postgimnaziu – 17%) faţă de cele care predau la gimnaziu (8%).

Aceeaşi diferenţă se observă în ce priveşte utilizarea comunicării la distanţă prin intermediul noilor tehnologii între cadrele didactice din şcoli diferite (scoruri medii: U- 1,099 faţă de R- 0,632, precum şi PGIM- 1,141 faţă de GIM- 0,702).

Extras din Potolea, D. şi Noveanu, E. (coord.). Informatizarea sistemului de învăţământ: Programul S.E.I. Bucureşti: Agata, 2008.

Raportul complet este disponibil pentru consultare la adresa: http://www.elearning.ro/resurse/EvalSEI_raport_2008.pdf

 

* * *

Acest articol este o reproducere exactă a textului publicat în revista Elearning.România, pe 17 septembrie 2008, de același autor.

Loading